Așteptarea fericirii

Totul parea atat de color cand era langa mine. Totul era bine si frumos dar totuși, totuși a plecat si m-a lasat singură intr-o cameră goală si intunecată . M-a lasat singură să mă înec in propriile mele lacrimi. A plecat cu toata inima mea și nu vrea să mi-o mai aducă înapoi. Stau înghemuită pe gresia rece. Singură, atat de singură . Nu-mi spune că nu sunt singură pentru că atunci cand lacrimile imi invadează fața și încep să curgă fară încetare singura care îmi e alaturi sunt eu , singura care plange cu mine e reflecția mea in oglinda. Și totuși, stau si astept. Aștept sa se schimbe ceva, aștept vremuri mai bune. Îmi doresc atat de mult sa pot zambi din nou, sa fiu fericita. Știu ca nu ma iubești, știu ca nu-ți pasa si totusi ma faci fericita. Nu-mi pasă de nimic, tu ești singura persoana din lume care mai poate sa-mi aducă zambetul pe buze. Numai lângă tine mă simt fericită, iar cand pleci rămân goală. Un gol imens mi se formează in stomac. O stare ingrozitoare mă cuprinde cand ma tratezi cu nepăsare. O tristețe nemarginită ma cuprinde cand vad că mă lasi.

   Urasc că te iert orice îmi faci, urasc că te iubesc atât de mult, urăsc că te las sa-mi faci atâtea, dar am incotro ? Te iubesc și punct ! Știu că sunt o proastă, toți îmi spun asta, m-am săturat să tot aud că tot ce fac este o greseală. Întelegeți că nu aveți ce să-mi faceți ! Urasc să mi se spună ce să fac mai ales când voi toți stiți că nu aveți șanse să mă schimbați. Iubesc deși nu sunt iubită, sufar deși nu merită , iar asta sunt eu . 

 Adevărul este că m-am saturat să lupt neîncetat, să mă strofoc și să îmi bat capul cu tot felul de lucruri , cu tine. Am preferat să las totul să decurgă de la sine și ce va fi va fi. Las destinul să mă surprindă. Poate nu vor fi toate exact cum mi-am dorit dar sunt sigură că vor venii vremuri mai bune, ca vor venii zile cand voi sta cu acel "EL" fară să mă plictisesc, fară să-mi pese de cineva sau ceva, știind doar că mă iubeste și il iubesc. Aștept asta. Aștept dragostea aceea in care mă voi implica complet si voi primi aceeași atenție și din partea lui. Aștept să iubesc și să fiu iubită . Zambesc si merg mai departe chiar daca știu că acum inima mea este undeva departe, furată. 

  Nu alerg după fericire pentru că nu o voi putea ajunge niciodată, o aștept la un colț de stradă pana va venii. 

Se merita ?

Am ajuns la concluzia ca nimic nu se merita. Pentru ce atat chin ?! Pentru ce sa lupt nestiind ca se va merita ? Nu ma mai stresez, nu ma mai agit. Stau linistita, in coltul meu de camera cu un zambet larg pe buze. Astept sa se schimbe ceva. Astept ca viata mea sa ia o intorsatura diferita si sa pot fii fericita. Poate nu voi avea niciodata sansa sa fiu bucuroasa din toate punctele de vedere dar imi doresc si eu macar ceva, o persoana care chiar sa ma iubeasca. Poate cer prea mult pentru aceasta lume. Totul e asa de alb-negru. Toata lumea iubeste insa nu este iubit. Totul pare asa de fals. Toti se ascund in spatele unor minciuni frumoase, usor credibile. E mult mai simplu sa te prefaci fericit decat sa explici de ce nu esti. Nu toata lumea o sa te inteleaga, probabil majoritate nici nu o sa te asculte. Nimeni nu vrea sa se complice cu problemele altora. Fiecare are propriul fel de a gandi, fiecare vede problema intr-un anumit mod, degeaba ceri tu sfaturi dara inima ta iti spune altceva. Degeaba te prefaci ca nu-ti pasa atunci cand simti ca mori de dor. Degeaba ai un zambet pe fata daca atunci cand ajungi acasa te afunzi in perne cu siroaie de lacrimi amare alunecand usor de obraji. Degeaba il ignori daca stii foarte bine ca orice baiat ce-ti iese in cale o sa-l compari cu „EL”. Nici macar nu te mai chinui sa minti lumea ca l-ai uitat, nimeni nu o sa te mai creada ! Nu incerca nici sa-l tii langa tine cu forta pentru ca nu vei reusi. Pur si simplu lasa-l. Lasa-l sa faca ce vrea, nu te mai implica atat de mult. Doare, stiu ca doare. Totul in jur iti aminteste de el, si totusi, e mai bine asa. Usor , usor o sa-l uiti sau cine stie, poate soarta are alta destinatie pentru tine. Poate o sa-i simti din nou parfumul cum te invaluie dimineata, poate o sa-l vezi din nou in fata usii pentru cafeaua de dimineata. Niciodata nu se stie. Dar astea sunt doar iluzii. Iluzii ce te mai tin in viata cand primesti pumni din toate directiile. Parca ma hranesc doar cu ele. Doar ele mai sunt acolo sa ma linisteasca cand lacrimile nu se opresc din a curge.

   Cand toate in jurul tau simt ca se prabusesc si tu pur si simplu nu mai rezisti, nu mai rezisti sa tii atata greutate in spate, nu mai poti sa fii tare si sa nu-ti pese, nu poti sa pleci si sa-ti iei gandul, atunci ai nevoie de cineva. Si daca nu exista acel cineva? Stai singura in pat, cu lumina stinsa si speri. Privesti tavanul gol si parca, parca vezi filmul vietii tale cum se deruleaza incet . Te vezi pe tine in viitor si zambesti, totul e frumos si bine. Toate problemele s-au rezolvat si esti fericit. Pacat. Pacat ca in cateva secunde fantasma se spulbera si realizezi ca esti tot in camera ta singur si ratacit, iar tavanul este din nou de un alb imaculat, gol, exact ca sufletul tau !

  Nu este vorba doar de o dragoste de-o vara, nici de o prietenie tradata, este vorba despre viata ! Este vorba despre cum ne duce ea pe cele mai inalte culmi, ne urca 3 metri deasupra cerului apoi ne da drumul. Ne lasa sa cadem in gol. Ne lasa sa atingem norii, apoi ne atinteste pe pamantul rece si reavan. Ne da un moment de fericire, ne da un inger pazitor apoi ia tot si pleaca. Ne lasa sa ne inecam in propriile lacrimi si cand nici lacrimi nu vom mai avea ramane in locul acelui zambet, acelei fericiri un gol, un gol infinit.

   Si sunt sigura ca totul va fi bine intr-o zi . Ca zambetele false vor fii inlocuite de unele adevarate. Sper. Sper la un viitor roz ! Sper sa primesc din nou imbratisari calde. Stiu ca roata se va intoarce si astept acel moment !.