Se merita ?

Am ajuns la concluzia ca nimic nu se merita. Pentru ce atat chin ?! Pentru ce sa lupt nestiind ca se va merita ? Nu ma mai stresez, nu ma mai agit. Stau linistita, in coltul meu de camera cu un zambet larg pe buze. Astept sa se schimbe ceva. Astept ca viata mea sa ia o intorsatura diferita si sa pot fii fericita. Poate nu voi avea niciodata sansa sa fiu bucuroasa din toate punctele de vedere dar imi doresc si eu macar ceva, o persoana care chiar sa ma iubeasca. Poate cer prea mult pentru aceasta lume. Totul e asa de alb-negru. Toata lumea iubeste insa nu este iubit. Totul pare asa de fals. Toti se ascund in spatele unor minciuni frumoase, usor credibile. E mult mai simplu sa te prefaci fericit decat sa explici de ce nu esti. Nu toata lumea o sa te inteleaga, probabil majoritate nici nu o sa te asculte. Nimeni nu vrea sa se complice cu problemele altora. Fiecare are propriul fel de a gandi, fiecare vede problema intr-un anumit mod, degeaba ceri tu sfaturi dara inima ta iti spune altceva. Degeaba te prefaci ca nu-ti pasa atunci cand simti ca mori de dor. Degeaba ai un zambet pe fata daca atunci cand ajungi acasa te afunzi in perne cu siroaie de lacrimi amare alunecand usor de obraji. Degeaba il ignori daca stii foarte bine ca orice baiat ce-ti iese in cale o sa-l compari cu „EL”. Nici macar nu te mai chinui sa minti lumea ca l-ai uitat, nimeni nu o sa te mai creada ! Nu incerca nici sa-l tii langa tine cu forta pentru ca nu vei reusi. Pur si simplu lasa-l. Lasa-l sa faca ce vrea, nu te mai implica atat de mult. Doare, stiu ca doare. Totul in jur iti aminteste de el, si totusi, e mai bine asa. Usor , usor o sa-l uiti sau cine stie, poate soarta are alta destinatie pentru tine. Poate o sa-i simti din nou parfumul cum te invaluie dimineata, poate o sa-l vezi din nou in fata usii pentru cafeaua de dimineata. Niciodata nu se stie. Dar astea sunt doar iluzii. Iluzii ce te mai tin in viata cand primesti pumni din toate directiile. Parca ma hranesc doar cu ele. Doar ele mai sunt acolo sa ma linisteasca cand lacrimile nu se opresc din a curge.

   Cand toate in jurul tau simt ca se prabusesc si tu pur si simplu nu mai rezisti, nu mai rezisti sa tii atata greutate in spate, nu mai poti sa fii tare si sa nu-ti pese, nu poti sa pleci si sa-ti iei gandul, atunci ai nevoie de cineva. Si daca nu exista acel cineva? Stai singura in pat, cu lumina stinsa si speri. Privesti tavanul gol si parca, parca vezi filmul vietii tale cum se deruleaza incet . Te vezi pe tine in viitor si zambesti, totul e frumos si bine. Toate problemele s-au rezolvat si esti fericit. Pacat. Pacat ca in cateva secunde fantasma se spulbera si realizezi ca esti tot in camera ta singur si ratacit, iar tavanul este din nou de un alb imaculat, gol, exact ca sufletul tau !

  Nu este vorba doar de o dragoste de-o vara, nici de o prietenie tradata, este vorba despre viata ! Este vorba despre cum ne duce ea pe cele mai inalte culmi, ne urca 3 metri deasupra cerului apoi ne da drumul. Ne lasa sa cadem in gol. Ne lasa sa atingem norii, apoi ne atinteste pe pamantul rece si reavan. Ne da un moment de fericire, ne da un inger pazitor apoi ia tot si pleaca. Ne lasa sa ne inecam in propriile lacrimi si cand nici lacrimi nu vom mai avea ramane in locul acelui zambet, acelei fericiri un gol, un gol infinit.

   Si sunt sigura ca totul va fi bine intr-o zi . Ca zambetele false vor fii inlocuite de unele adevarate. Sper. Sper la un viitor roz ! Sper sa primesc din nou imbratisari calde. Stiu ca roata se va intoarce si astept acel moment !.