"Ma voi schimba ! "

Nimeni nu se schimba si punct. De unde stiu ? Am dovada clara in orice om la care ma uit si a spus macar o data in viata sa ca se va schimba, nu-si va repeta greseala. Simplu de zis insa greu de facut. Probabil nici unul nu a rezistat mai mult de doua saptamani oricat de mult si-ar fi dorit schimbarea. Fiecare are modul sau de viata, propria sa gandire si propriile sale alegeri.

Poate odata cu varsta "vine mintea" insa niciodata nu va veni peste noapte ci in timp, invatand din greseli.

Nu are rost sa continui sa ierti doar pentru promisiunea "ma voi schimba" . Nu este asa, e ca si cum i-ai da cuiva al doilea glont doar pentru ca nu te-a nimerit din prima.

A doua sansa nu este pentru el, este pentru tine, pentru a mai da o sansa iubirii ce oricum nu a existat niciodata, pentru a te mai lega de inca o speranta desarta .

Degeaba speri, disperi, plangi si te rogi sa fie totul bine. Nimeni niciodata nu ii va schimba gandirea, indrepta greselile sau alege pe viitor in locul lui asa ca a doua sansa nu-si are rostul sa nu mai vorbesc de a treia, a patra, a o suta.

Oamenii au doar o viata, doar o singura sansa la a trai. Acesta este universul, nimeni nu primeste o a doua sansa !

Hateri.

Ma uit la persoanele ce ma inconjoara si unele chiar ajung sa ma uimeasca. Ma intreb cum pot exista atatea persoane, fara o viata personala, plini de ura si gelozie carora le face placere sa-mi comenteze viata.

De cand ma stiu am fost comentata si de ce ? Pentru ca am vrut sa fiu mai buna, pentru ca am luptat sa-mi depasesc limitele si cel mai rau pentru ce-i din jurul meu, m-am considerat mai buna, am crezut ca pot mai mult. Da, am inteles, nu va place de mine, sunt o fitoasa si alte chestii de genu. Ma evitati, va vedeti de treburile voastre nu-mi sariti in cap cu fel si fel de pareri.

Dau impresia ca nu-mi pasa insa sincer ma deranjeaza toata aceasta ambuscada de vorbe urate aduse la adresa mea sa a prietenilor mei. Ma deranjeaza ca ma desconsiderati si va dati cu parerea fara sa aveti habar, fara sa ma cunoasteti.

Mesaj pentru toti "fanii" mei : DACA AVETI VREO PARERE DESPRE MINE TINETI-O PENTRU VOI, mie nu-mi pasa, ba chiar ma deranjeaza. Va permit sa vorbiti cand veti ajunge mai buni ca mine.       V-am pupat !

Speranta

       Oamenii sunt nebuni. Cu totii avem nebuniile noastre dar cea mai mare dovada a nebuniei este ca incercam sa facem acelasi lucru de mai multe ori sperand sa avem rezultate diferite. A spus-o odata un om intelept eu doar ma inspir din vorbele sale.
       Ma uit la mine, la cine ma inconjoara. Dam a doua, a treia sansa pentru cineva ce n-o merita nici pe prima. Speram sa fie totul bine pe viitorul, sa nu se incheie la fel de urat.
        Oamenii nu se schimba, e doar o stare temporara. Nu se schimba nici pentru mine, nici pentru tine si nici pentru altii, poate doar pentru el insusi. Poate doar acolo sa fie un strop de speranta. Dar de ce sa gresim la infinit sperand la bine? Ne agatam de un amarat de vis, un micut strop de fericire....
 

Fara cuvinte .

     Nici nu stiu ce-as mai putea scrie despre tine, despre noi. Deja mi-am epuizat toate ideile. Deja nu mai am machiaj pe fata, s-a scurs tot. Deja nu mai am puterea sa mai respir, tremur. Clar e frig la mine in camera, asta e problema mea. Mda, as vrea eu.
   
      M-ai distrus in adevaratul sens al cuvantului dar ne-am iubit. Si totusi ne-am ranit atat de tare. Defapt, tu nu m-ai ranit, tu mi-ai dat viata peste cap intr-un sens al dracu de bun insa si al dracu de rau.
     
      Te-am iubit. Te-am iubit cu adevarat. Presupun ca e iubire. Nu exista sentimnet mai puternic. Acum ai plecat, nu pentru ca am vrut eu, nu pentru ca ai vrut tu. Ti-am gresit si mi-ai gresit insa eu nu-ti pot ierta greselile la nesfarsit.
     
      Destinul nu ne vrea impreuna. Viciile ne ucid sufletele.  Ne distrugem reciproc. Nu stiu cat te-am distrus eu insa tu mi le-ai facut pe toate.
   
     Asta sa fie sfarsitul nostru ? Sfarsitul unei iubiri dintre... doi copii.
   
      De ce nu ma lasi sa te iubesc? De ce nu ma lasi sa fiu fericita ? De ce iti place sa ma distrugi ? De ce nu te poti schimba ? De ce nu incerci macar sa-ti ascunzi greselile, sa le indrepti ? De ce nu ma iubesti atat de mult incat sa  "te lasi" de unele obiceiuri ?

     Poate ne mai e mai bine despartiti. Dar ce spun ? Impreuna ma omori, despartiti ma omoara dorul.

Iert insa nu uit !

                Uneori avem puterea sa iertam din diferite motive, iubim prea mult sau ne simtim datori de asta. O scuza nu sterge de pe fata pamantului faptele facute. Lucurile spuse sau facute raman acolo, imprimate in panza exact ca o cerneala varsata. Picaturile scurse acopera cuvinte, cuvinte cu care am scris iubirea noastra. Si asa se mai duce o bucata din poveste... lucurile rele le acopera pe cele bune.

Sunt dezamagita de tine pentru tot ce ai facut, dezamagita pentru ca eu credeam ca ma iubesti pe bune, dezamagita de mine pentru ca te-am iubit si inca o fac, dezamagita ca am ales sa lupt pentru noi. M-ai dezamagit de nenumarate ori si cu fiecare dezamagire in plus se mai rupe o bucata din inima mea si odata cu ea si o bucata din iubirea noastra. „Arunca o farfurie jos si sparge-o, cereti scuze. S-a reparat ?”. Exact asa ma simt eu acum. Am sufletul facut bucati si nu le poti repara cu o scuza. Nu ma mai intreba daca imi e dor. Bineinteles ca imi e dor. Bineinteles ca-mi doresc sa dau timpul inapoi insa orice ar fi nu voi uita. 

          Poate lucrurile vor deveni din nou bune insa intotdeauna va fi ceva acolo ce ne va tulbura fericirea, trecutul !

            

        Si tine minte : iert insa nu uit !

Dor.

       Si ce daca imi este dor ? Si ce daca iti simt lipsa ? E normal nu ? Cred si eu dupa aproape un an in care TU ai fost cea mai importanta persoana. Dimineata ma trezeam cu mesaj de la tine si noaptea inainte de culcare, nu puteam adormi fara acel "noapte buna, te iubesc ".
      Acum parca totul nu mai e asa greu. E mult mai simplu. Nu cred ca erau atat de necesare.
      Desi sunt momente cand iti duc enorm lipsa, cand as vrea sa fi langa mine si sa ma ti in brate, cand tu esti singura persoana de la care mi-as dori sa aud o vorba buna... nu esti aici.
     Ti-as spune ca-ti doresc tot binele din lume insa as minti. Ti-as spune ca-ti doresc sa ai parte de o fata cuminte si draguta insa eu inca imi doresc acel loc in inima ta.
     Dar de ce nu-l mai am ? din vina ta. Mi-ai gresit atat de mult incat am considerat ca n-are rost. Alta in locul meu nu ar fi rezistat nici jumatate din cat am stat langa tine.
      Poate ca orgoliul ne sta in cale sau poate doar mi-am dat seama ca merit mai mult.
      Dorul e mult mai usor de indurat decat suferinta provocata neincetat !.

Cuvintele distrug dar tot ele vindeca

Cuvintele distrug tot dar oare si cuvintele asternute de mine, o anonima, pe foaie distrug ? Cuvinte rupte din inima, cuvinte ce pentru mine inseamna totul, acestea oare fac rau cuiva ? Nu pun pe nimeni sa citeasca, cu atat mai putin sa ma inteleaga, sa inteleaga cuvintele rostite de inima mea indurerata sau fericita, depinde.

Cuvintele ce le primim ca niste sageti de foc in inima, acelea distrug, acele „sfaturi” ce sunt mai mult niste reprosuri . Cuvintele spuse la nervi , nu neaparat cu rautate, acelea aduc durerea.  Cuvintele jignitoare care te patrund pana in adancul sufletului ne distrug.

Cuvintele sincere, din inima aduc alinarea. Trebuie sa stii cand sa-ti ti gura dar si cand sa spui lucruri bune.

Stiu ca in ultimul timp am scris mult mai mult de cat de obicei dar am avut starile mele de vulnerabilitate imbinate perfect cu vremea de afara, cel mai bun timp pentru niste cuvinte aruncate pe foaie. 

Noapte buna acum sau pentru totdeauna.

      Si plang de ceva timp. Lacrimile mi s-au uscat de mult. De unde sa mai curga ? Au curs pentru prea multe persoane aiurea si fix cand am crezut ca am gasit persoana potrivita ghici ce ? S-a dovedit sa fie cea mai nepotrivita.

 
     Lacrimile au curs,
     Au curs fara-ncetare
     Pana sa dovedit
     Ca n-am nici o scapare,
     Pana s-a dovedit
     Ca tot duce la nepasare.
     M-ai lasat in urma si ai mers mai departe
     Acum e randul meu sa le las pe toate.
   
     Am plans nopti la rand insa acum nu mai am puterea sa mai plang. Ma las invinsa, sper la un viitor mai roz si bineinteles sper sa te intorci. Ma bag la somn ca macar in vis sa se intample ceva bun .

3m deasupra cerului sau 3m sub pamant ?

Sunt extenuata. Sunt satula sa ma privesc in oglinda si sa vad doar lacrimile cum se rostogolesc incet pe fata, satula sa vad machiajul alunecand pe langa gropita din obrazul drept, satula sa am ochii rosii si umflati.

Am ajuns atat de rau din cauza ta. M-ai distrus psihic dar si fizic. Mi-au luat inima si mi-ai acaparat mintea. Ma controlezi, te joci cu sentimentele mele, azi ma faci sa te urasc iar maine ma faci din nou sa te iubesc. Urasc aceasta lasitate, aceasta sensibilitate doar cand aud numele tau. Urasc sa fiu slaba si controlata, urasc sa n-am putere asupra mea.

Ma crezi ca sunt terminata ? Ma crezi ca nu pot sa mai tin cont la cate nopti n-am dormit doar din cauza ochilor mult prea uzi ? Ma crezi ca nu mai suport si simt ca mor ? 

Poate vei realiza cat te-am iubit, cat am putut suferi dupa tine, cat am facut pe proasta si m-am prefacut ca nu vad nimic si cat de mult m-a durut TOT insa te-am iertat .

Probabil o sa-ti para rau la un moment dat. 

Nu-ti doresc raul, in schimb imi doresc sa ai parte si tu macar de jumatate din noptile in care am ramas fara respiratie din cauza lacrimilor, in care ma simteam singura si aveam nevoie de tine dar tu nu erai, in care am simtit ca mor si mor singura.

Vreau sa-ti dai seama de ce ai pierdut, un copil ce voia sa te invete sa iubesti, un copil ce nu te-ar fi ranit vreodata si ce nu ar fi avut puterea sa te paraseasca decat obligata de circumstante. Imi doresc sa vad ziua in care vei regreta .

Poate cer cam mult insa asta e cel mai important. Imi doresc sa nu fi trecut cu tine prin atatea si sa nu-ti fi lasat nici macar un gol in inima, nici o umbra, nici o amintire de care nu te poti dezlega.

Sper sa-ti amintesti de mine si sa te intrebi cu ce ti-am gresit de m-ai facut  sa sufar atat.