Fara cuvinte .

     Nici nu stiu ce-as mai putea scrie despre tine, despre noi. Deja mi-am epuizat toate ideile. Deja nu mai am machiaj pe fata, s-a scurs tot. Deja nu mai am puterea sa mai respir, tremur. Clar e frig la mine in camera, asta e problema mea. Mda, as vrea eu.
   
      M-ai distrus in adevaratul sens al cuvantului dar ne-am iubit. Si totusi ne-am ranit atat de tare. Defapt, tu nu m-ai ranit, tu mi-ai dat viata peste cap intr-un sens al dracu de bun insa si al dracu de rau.
     
      Te-am iubit. Te-am iubit cu adevarat. Presupun ca e iubire. Nu exista sentimnet mai puternic. Acum ai plecat, nu pentru ca am vrut eu, nu pentru ca ai vrut tu. Ti-am gresit si mi-ai gresit insa eu nu-ti pot ierta greselile la nesfarsit.
     
      Destinul nu ne vrea impreuna. Viciile ne ucid sufletele.  Ne distrugem reciproc. Nu stiu cat te-am distrus eu insa tu mi le-ai facut pe toate.
   
     Asta sa fie sfarsitul nostru ? Sfarsitul unei iubiri dintre... doi copii.
   
      De ce nu ma lasi sa te iubesc? De ce nu ma lasi sa fiu fericita ? De ce iti place sa ma distrugi ? De ce nu te poti schimba ? De ce nu incerci macar sa-ti ascunzi greselile, sa le indrepti ? De ce nu ma iubesti atat de mult incat sa  "te lasi" de unele obiceiuri ?

     Poate ne mai e mai bine despartiti. Dar ce spun ? Impreuna ma omori, despartiti ma omoara dorul.