Pleaca, du-te, dispari !

Timpul se scurge la infinit, nimic si nimeni nu sta dupa suferinta ta, asa ca de ce ai suferi ? Nu ai timp oricum. Totul merge mai departe asa cum ar trebui sa faci si tu. Lasa lucrurile sa curga de la sine . Ce rost are sa lupti pentru el ? sa incerci din toate puterile sa-l pastrezi cand el nu-si da interesul ? Si ce daca spune ca te iubeste? Si chiar daca ar fi adevarat nu ar recompensa nici macar jumatate din cate ti-a facut. Trecutul il tine pe loc, iar tu nu poti ramane alaturi de el in trecutul patat de  murdarie. Erai pura, linistita si calma, de ce ai renutat la toate astea pentru un zbucium continuu in care traiesti acum ? De ce ai alege sa ramai in suferinta alaturi de el doar pentru cateva minute de fericire ? Timpul inca se scurge iar trenul pleaca. Nu merita sa ramai in urma doar pentru el. Nu merita sa-ti pierzi timpul asa.

Pleaca. Du-te departe. Traiesteti visele. Stergeti lacrimile, oricum toate vor trece si vei ajunge la un momendat sa-ti aduci aminte de el ca o fantasma a trecutului, ca o veche umbra ce a dainuit asupra sufletului tau. Poate a fost o alegere buna la momentul respectiv dar asta nu e ceva de care vei avea nevoie in viitor. Totul se termina si tu deja ai pus de prea multe ori virgula acolo unde era punct. Nu mai lupta in zadar, oricum el nu va observa. Nu-l mai crede, oricum va minti din nou.

Traieste. Bucurate. Zambeste. Asta e tot ce conteaza in acest moment. Vei trece peste; stai linisitita. Nu-ti mai face griji. Vei gasi altii mult mai buni.

Nu se merita. Nu mai lupta. Gasesteti pe altcineva. Si ce daca v-au unit atatea ? Si ce daca ati petrecut atata timp impreuna ? Stiai ca se va termina odata si odata. Ati trecut prin multe iar el a fost aici pentru tine dar cate lacrimi ai varsat in miez de noapte doar tu stii. Cate ai lasat pentru el, cate i-ai oferit, cate ai suportat numai tu iti poti da seama. Si esti judecata, esti numita proasta . Oare au dreptate? Depinde cum privesti. Oricine iubeste cu adevarat ar face toate astea. Din pacate pentru tine iubirea nu a fost impartasita, sau macar nu a fost impartasita indeajuns. Incerci sa-ti faci putere sa-l lasi in urma, cu greu ii spui la revedere si incerci din rasputeri sa-i rezisti. Te inneci in lacrimi de dor si iti afunzi capul in perna.

Ai zambi daca ai mai avea puterea , stiu. Te doare. Esti ranita. Il vrei inapoi. Nu te mai intoarce. Nu te mai uita in spate. Fii tu insati, cea fara sentimente. Fi acea persoana vesela ce se distreaza oriunde. Care considera statutul social mai presus de iubire, care iubeste doar din plictiseala.

 Iubeai petrecerile, iti amintesti ? Iti placea sa fii in centru atentiei. Ai mai trecut tu prin „iubiri”. Ce, nu ai puterea sa treci peste? Eu cred ca da.

Totul are un inceput dar si un sfarsit. Cu toate ca s-a terminat prost stii ca vor urma zile senine. Si poate acesta nu va fi un sfarsit definitiv. Poate isi va da seama ce a pierdut, poate te va cauta, poate va suspina dupa momentele petrecute alaturi de tine. Dar stii ce ? Probabil va fi prea tarziu, iar tu vei fi undeva departe zambind catre soare. Stai linistita, cu totii avem un destin, toti avem dreptul la fericire dar si la pedepse.