Se spune ca iubirea este minunata, ca te urca pe cele mai inalte culmi,
ca iti aduce fericirea la care visam cu totii insa ce se intampla cand iubirea
e RETARDATA ? Ei bine atunci apare suferinta si dupa crestele muntilor ajungi
in centrul pamantului inconjurat de lava fierbinte ce abia asteapta sa te
dezechilibrezi si sa te arzi. Asa si cei din jurul tau asteapta sa te vada
ranita. Cica ti se da sfaturi ce sa faci, uneori sunt bune dar cum as putea sa
ascult pe cineva ce habarnare ce am in suflet, ce nu i-a vazut ochii sclipind
cand imi spunea ca ma iubeste. Cum as putea sa-i las sa-mi distruga si ultimul
lucru de care ma agat cu atata putere ?! Am crezut ca ma iubesti, poate chiar
faci asta insa esti prea prost. Esti prea prost sa-ti dai seama cate am facut
eu pentru tine si cate as mai fi facut. Esti prea prost sa incerci sa tii de
mine, sa nu ma lasi sa plec, sa nu ma faci sa sufar.
Esti pur si simplu PROST . Prostii au noroc de obicei, asa ai avut si
tu noroc sa dai de mine, o alta proasta ce ravneste de atata timp la o iubire
sincera. O proasta ce a fost atat de des dezamagita incat nu mai crede nici
macar in ea dar vrea sa para puterinca. Ma lupt cu singuratatea, cu lacrimile
si cu iubirea. Da, ma lupt cu iubirea si ea invinge. Ea ma pune la pamant de
fiecare data cand are ocazia si eu cad in plasa ei indragostidu-ma iar si iar
si iar. Sunt atat de proasta pentru ca lupt. Lupt incontinuare sperand ca are
si ea partile ei bune si continui sa dau a doua sansa, a treia a, a o suta
sansa. Iert pentru ca iubesc si iubesc pentru ca e ultimul lucru de care ma mai
pot agata in lumea asta. Pentru a trai am nevoie de iubire dar e numai vina mea
ca imi aleg atat de prost persoanele, ca nu le testez inainte sa-mi pun inima
pe teva. Par tare, par nemuritoare, spun ca nu-mi pasa cand eu defapt mor. Aud incontinu aceleasi „o sa treci peste”
care ma seaca. Oameni buni NU VREAU SA TREC PESTE. Eu am nevoie de acea
persoana. Mai nou ati ajuns sa-mi reprosati „oricum o sa-l ierti, esti o
proasta”. Iubirea m-a facut proasta. Iubirea m-a transformat intr-o visatoare. Mi-a
dat puteresa sa lupt pana la moarte. Inima nu-mi da pace, dar ce inima ?
Credeam ca a fost de mult smulsa si totusi revine mereu si da drumul
sentimentelor fix in cele mai nepotrivite momente.
Aud de la prietenii tai ca ma iubesti si de la prietenii mei ca stii
doar sa ma vrajesti. De ce as asculta de ei toti ? Oricum nimeni nu te cunoaste
ca mine. Oricum nu ei te-au privit in ochi cand mi-ai zis ca ma iubesti. Te
cred . Te-am crezut insa prostia te bate cu 3 -0 . Probabil o sa-ti dai seama
ca gresesti, poate o sa te intorci la mine nu ca acum te-ai fi oprit sa ma
cauti dar va veni ziua cand tu chiar o sa-mi simti lipsa si iti vei dori pe
cineva sa te asculte si sa-ti spuna un „fraiere, lasa ca vedem noi”. Imi vei
duce lipsa iti promit ! Sunt sigura ca mi-am lasat amprenta pe sufletul tau.
Stiu ca am zis de o suta de ori ca nu te voi mai ierta insa nu am putut
sa te las in urma. Deja imi e dor de momentele cand stateam si ma uitam la tine
si incepeam sa zambesc fara motiv iar tu sa razi de zambetul meu tembel.
Nu stiu cand va veni finalul pe bune dintre noi. Stiu ca va fi greu dar
stiu ca voi reusi sa trec peste . O sa am odata si odata tupeul chiar sa te las in urma insa acum
nu-mi pot imagina cum ar fi fara tine.
Iubirea m-a prostit de tot asa ca eu continui sa te astept sa vii
pentru a te putea ierta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu