"Meh"

In momentul asta nu scriu pentru a ma victimiza, nu scriu pentru a atrage atentia asupra suferintei mele. Scriu pentru ca asa simt. Scriu pentru ca doar asa ma mai pot consola. Am ramas doar eu cu luna. Privesc cerul instelas asteptand sa cada o stea. Sa o prind cu manuta mea mica, sa ma intind cat pot de mult spre ea si sa-mi pun o dorinta. Nu stiu exact ce mi-as dori. Probabil doar sa fiu fericita. Nu pot spune ca nu am ce imi doresc. Pur si simplu panza de paianjen ce-mi alcatuieste viata se destrama. Fir cu fir, se rupe tot ce am cladit: relatii, locuri, amintiri. Mi se preling printre degete si dispar in zare.

      Fericirea mea nu provine de la o anumita persoana sau dintr-un anomit loc. Ea se leaga de toate lucrurile ce ma inconjoara, dar momentan sunt singura. E ciudat cum am putut ramane in intunericul noptii cand pe mine intunericul ma sperie ingrozitor. E infricosetoare senzatia ca am ramas singura, ca nu ma mai tine nimeni de mana, ca nu ma mai imbratiseaza nimeni in racoarea noptii.

Poate ca aveai dreptate cand ai spus ca "nu pot rezista fara tine" intr-o oarecare masura. Nu pot acum ! Din cauza mea mai mult sau mai putin am ramas singura, singura cu tine . M-am obisnuit ca fiecare lucru sa aiba legatura cu tine. Daca nu esti de fata fii sigur ca vei fi primul ce va afla. Stiu ca ma plang cam mult si ma supar din orice dar tu erai acolo pentru mine mereu. Nu vreau sa sufar acum, nu e momentul. Nu am chef sa plang, nici macar sa spun cat de frumoase au fost lucrurile langa tine si cum au prins culoare niste momente banale. Nu am chef azi de dulcegarii.

Sunt intr-o stare in care simt ca pamantul imi fuge de sub picioare si totul se duce de rapa iar eu nu pot face absolut nimic sa modific asta. Nu pot sa controlez ce mi se intampla. Am o stare atat de oribila incat am devenit indiferenta.Acel "feeling" de pe facebook mi se potriveste perfect: "meh" . Prea trista sa rad, dar prea plictisita sa plang. Vreau sa se termine mai repede totul sa o pot lua din nou de la  0 !