Sătulă.

     Uneori ajungi sa te saturi de persoane, expresii, minciuni. Eu am ajuns sa ma satur sa fiu calcata in picioare. Am ajuns sa ma satur sa trag de o relatie ce e evident terminata de mult.
     Vorbesc singura, ma cert cu peretii pentru ca altcineva nu ma asculta. Incerc in zadar sa schimb ceva ca si cum i-ai spune unui rau sa nu mai curga. Degeaba ma zbat sa stau langa o persoana cand e foarte clar ca acea persoana cauta altceva. Degeaba sustin ca ma iubeste, degeaba iert, degeaba acord inca o sansa. Sunt convinsa ca o sa-mi fie greu singura, ca ma voi zbate in intuneric si ma voi ineca in lacrimi dar pentru ce as mai ramane ? Nu mai am nici o motivatie. Orice speranta s-a vestejit si a cazut, poate doar o sa fim in ton cu vremea.
     Nu stiu de ce nu pot sa ma departez, sa scap din stransoarea panzei de paianjen si sa ma eliberez, sa pot din nou zbura si fii fericita singura. Fericirea nu ar trebui sa depinda de o persoana anume. Sau sa fie TOTUL pentru tine, daca pleaca a-i ramane cu NIMIC.
     Am cautat un strop de bunavointa, o farama de speranta, o umbra a unei incercari de a repara lucrurile. Insa din noi a ramas doar o umbra. O umbra a unei iubiri neimplinite, patata de pacate si rupta in mi de bucati de catre viciile noastre (sau poate ale tale).
     Vorbesc singura, defapt vorbesc cu mine si nu ajung la nici o concluzie. Sunt blocata in timp, blocata in aceasta relatie moarta, poate chiar blocata in inima ta ! Ma intreb ce ar trebui sa fac. Pun lucrurile in balanta si nu stiu ce atarna mai greu: noptile innecate in lacrimi sau zambetele si jocurile copilaresti incarcate de iubire...
     Ma contrazic singura si raman pe loc. Astept inca o greseala. Ma jur ca voi pleca. Imi promit ca voi renunta la tot pentru a putea fi fericira ! Consider ca eu sunt cea mai importanta si nu merita sa ma distrug. Si acum astept... intorc clepsidra pentru o ultima data. Dau o ultima sansa lucrurilor. Ma asez pe fotoliu. Deschid o carte. Privesc o clipa pe geam si apoi cateva secunde spre clepsidra de pe masuta de cafea. Imi fac o cafea si o asez pe masuta. Parca as fi intr-o sala de asteptare. Astept o greseala sau poate o speranta noua,un motiv sa raman, un sacrificiu cat de mic pentru NOI.