Powered By Blogger

duminică, 30 iunie 2013

Actul principal - " My first love"

   Nu este baiatul perfect , nici macar nu stiu daca se apropie de perfectiune , stiu doar ca este printre singurii baieti ce-mi aduce zambetul pe buze cand il vad. Este un golan, poate fi numit clar asa insa nu cred ca mi-ar face vrodata rau intentionat. Pare un baiat bun , lasand in urma toate prostiile pe care le face cu anturajul, pentru mine este cel mai bun .
    Niciodata nu am spus ca imi doresc un baiat cuminte, devreme acasa . Mereu mi-am dorit pe cineva cu care sa-mi bat capul, care sa ma enerveze, sa ma bat cu el dar sa vina mereu la mine sa ma pupe sa ma impace desi eu il resping. Daca n-ar fi asa s-ar intampla ca si cu toti ceilalti: m-ar plictisii. Doar asa ma poate tine cineva langa el , captandu-mi interesele, imaginatia  si mai ales, inima.
     Urasc perfectiunea, urasc toti acei fitosi ce nu-si cumpara decat haine de firma si umbla doar prin cluburi scumpe. Oricat de profitoare as parea sau as lasa sa se creada asta despre mine, urasc toate acele lucruri ! Si cluburile isi au un loc insa prefer sa stau in bratele unui tip ce incet isi termina tigara pe banca din fata unui bloc, decat sa dansez cu un fitos intr-un club . Prefer sa ma tina in brate si sa se joace in parul meu , decat sa isi doreasca doar sa ma foloseasca asa cum a fost invatat de mami si de tati.
     Baiatul meu este perfect. Doar cu un zambet de-al lui ziua mea devine mai buna. Cu o singura atingere imi face corpul sa tremure si tot cu un singur cuvant ma linisteste . Mi-as dori sa ramanem asa pe vecie, fara ca nimeni sa ne deranjeze, imbratisati in mica mea camera privind la desene. Iubesc cand ma musca, cand ne luam la bataie cu pernele, cand ma alearga prin toata casa. Iubesc cand ma saruta pe buze, obraz , gat, oriunde. Iubesc cand ma pupa pe frunte doar pentru ca eu sunt nebuna si il resping . Iubesc momentele in care ma conduce acasa tinundu-ma de mana in intunericul noptii.  
    Nu este cel mai frumos, cel mai destept si nici decum cel mai cuminte  insa imi place asa. Incep sa devin dependenta de el. Nu pot sta o zi fara el, iar cand stam un dor nemarginit ma cuprinde. Il vreau in bratele mele ! vreau sa-i simt din nou mainile inconjurandu-mi corpul. O sa ajung complet dependenta de el si stii ce? Chiar imi place !
     Poate ne mai certam noi, poate unii nu ne vor impreuna insa nu pot rezista nici cateva ore suparata pe el. Ceva ma impinge sa ma duc la el, sa-l sun. Poate universul fata de ceilalti oameni, ne vrea impreuna.
    Nu am idee daca e bine sau nu ca m-am atasat in asa putin timp de el dar ma simt mai bine ca niciodata. Ma simt insfarsit a cuiva, ma simt in siguranta.
    Timpul trece ingrozitor de repede alaturi de el si nici macar nu-mi dau seama cand a trecut o luna. O luna de cand din intamplare oarecum, am primit primul sarut de la el. O luna de cand am crezut ca fac o mare greseala cu el insa nu a fost asa, a fost cel mai bun lucru. Poate voi suferii dupa el, poate din vina mea, dar sunt sigura ca niciodata nu o sa regret nimic ! Nu-mi place sa reget, de ce as face asta ?  Daca un anumit lucru nu s-ar fi intamplat o serie intreaga de altele ce urmeaza si-ar fi schimbat probabil directia. Imi place sa gresesc, din greseli invat.
    Faza e ca nu stiu cat de mult va dura acest vis, nu stiu daca maine dimineata cand ma voi trezi imi voi da seama ca sunt la fel de singura ca pana acum putin timp sau ma va astepta un mesaj cu „Neata, iubita !”. Pff... acest cuvat „iubita” spus de altii mi se pare o vrajeala de toata frumusetea , insa spus de el  ma trimite deasupra norilor.
     Cred ca asta se numeste dragoste. Am mai simtit chestii asemanatoare insa, niciodata nu am simtit asta. Oare se va dovedi a fi el prima mea dragoste? Si daca da, cand voi ramane fara el, va pleca cu o parte din inima mea ? Voi ajunge sa ma distrug singura ? Voi ajunge sa-l urasc ? Voi ajunge sa dau tot ce am doar ca sa-l am inapoi ? Si cea mai grea intrebare... chiar ma va durea asa de tare?  Sper ca raspunsurile la aceste intrebari sa le primesc cat mai tarziu. Mi-l doaresc acum aproape. Mi-l doresc doar pentru mine si sper ca merita sa ma atasez de el. Sper sa nu ma lase cu buza umflata si cu ochii in lacrimi cand voi avea cea mai mare nevoie de el.

    Toate se intampla la momentul potrivit, dupa niste anumite reguli, dupa un anumit scenariu din care fiecare primeste ce merita. Oare eu merit iubirea? Sper ca de aceasta data sa am un „happy ending” pentru acest scenariu, pentru actul cel mai important din intreg filmul: „prima mea iubire”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu