Oglinda vietii

Ai avut vrodata sentimentul ca esti singur ? ca plutesti asa prin univers in cautare de orice si totusi de nimic   ? Sperand la ceva mai bun insa nici tu nu sti ce e acel ceva mai bun si daca il gasesti ii dai cu piciorul ?  Fara prieteni , familie sau orcine altcineva care ar putea sa alunge acest sentiment . Un sentiment ce nu poate fi exprimat in cuvinte. E pur si simplu o stare .

   Si totusi iti meriti soarta... doar tu esti de vina, doar tu i-ai indepartat pe toti de tine pentru a face loc unor „persoane mai bune” da de unde... lor nu le-a pasat de tine si ti-au dat cu piciorul, acum iti pare rau dar e numai vina ta !. Vrei sa din nou sa fie totul ca inainte dar nu e posibil , acum totul este pustiu chiar si sufletul tau. Ai crezut ca izolarea e o cale de a scapa de rautatile si oile negre ale societatii ? in niciun caz. Mai mult rau ti-ai facut. Acum chiar ca nimeni nu te mai poate ajuta. Prietenii te considera destul de tare incat numai ai nevoie de ei , amicilor nu le pasa decat daca le spui povestea ta la o pizza sau un suc cumparat de tine.

   Poate ai fost prea ranita si ai considerat ca daca scapi de toti iti poti linge ranile in pace insa ranile nu se vindeca asa : alocandu-ti mult prea mult timp sa le „vindeci” , ranile se vindeca pur si simplu atunci cand uiti de ele . Singur in casa , plangand nu rezolvi nimic. Poate doar sa te inneci in propriile tale lacrimi , intr-o mare de tristete , intr-un aer inchis ce miroase a singuratate. Totul iti aduce aminte de el , dar ABSOLUT TOTUL. E asa trist si totusi adevarat. Nu credeai ca vei ajunge asa insa nicioadata sa nu spui nicioadata. Viata e un ocean in care oricand va putea sa te loveasca un val si sa te darame insa nu trebuie sa ramai acolo , trebuie sa te ridici in picioare si sa mergi pe valuri , nimeni si nimic ce nu merita nu are nevoie de atata timp pierdut din viata .

   Ai spus ca ai trecut peste , minti atat de frumos incat si tu te crezi . Vrei sa mergi mai departe dar in comparatie cu el toti par inferiori . Nimic nu crezi ca merita. Tot ce vrea inima faci desi „nu” te mai gandesti la el , tot apare acolo undeva un lucru legat de el si parca iar iti vine in cap si nu poti sa-l mai scoti . Oare se va termina vrodata ? Omu-nvata din greseli dar oare cand greseste invata ?

   Toti se bucura de pierderea lor. Par atat de tristi si parca incearca sa te consoleze dar in mintea lor orbita de ura zambetul a aparut din cauza tristetii tale. Cica nu suferii in fata oamenilor pentru ca cei care nu te cunosc rad, cei care te urasc se bucura iar cei care te iubesc se intristeaza , pacata insa ca numai exista persoane ce te iubesc. Nu poti avea incredere decat in tine. In nimeni nu te mai poti baza , fiecare om e pe cont propriu in loc sa fie uniti ... e trist intradevar  insa adevarat nimeni nu se va mai oferii vrodata sa te ajute , obisnuiestete !

   Aratale tuturor ca poti , poti mai mult decat ei , esti puternica si vei trece si peste asta e doar un urcus in viata ta , nu le da satisfactia sa cazi in groapa gata sapata de ei deja , impingei pe ei acolo si demonstreazale ca vointa si speranta nu are limite ! daca iti propui ceva se va indeplinii si crede in asta !

   Sau poate ca nu o inima ranita este motivul singuratatii , poate doar ti-ai neglijat prietenii . O perioada proasta in care n-ai avut chef de nimic iar atunci cand te-ai trezit la realitate ti-ai dat seama ca numai ai pe nimeni in apropiere . Toti te-au parasit poate pentru ca nu iti mai faceai timp de ei si s-au simtit marginalizati sauu poate pentru ca au gasit o oferta mai buna.