Incerc

Am momentele mele cand as vrea sa plec departe de toti si toate. Cand pur si simplu nu mai suport, cand sunt inconjurata din toate partile de masti ce par ca-mi vor doar raul, cand imi sunt luate aripile si sunt

inlocuite cu spini. As vrea sa zbor dar sunt atintita de pamantul inghetat. Aripilie mele parca au prins spini. Stau pe spate si privesc ... privesc haosul din jurul meu. Mii de glasuri de aud deodata. Provoaca un zgomot infernal. Imi acopar urechile insa este in zadar. Toti vor ceva, toti cer, unii lupta sa obtina, altii doar se plang. Vad lupte date in ingeri si demoni, iubire si ura, inima si creier. Totul pare a se destrama. SI ma intreb cum am ajuns aici, cum am ajuns in aceasta situatie. Privesc, ascult, incerc sa inteleg. Din pacate sunt prea multe suflete de inteles si se pare ca eu sunt singura ce m-am oprit din dansul meu dictat de destin pentru a ajuta, pentru a  se implica in destinele celorlalti. Si de ce m-am oprit ?! Doar ca sa nu-l mai vad pe al meu. Sa nu mai aud de problemele mele, le prefer pe ale altora. Toate par mai usoare decat ale mele.Incerc sa caut ajutor, incerc sa primesc raspunsuri, dar nimeni nu se oboseste. Ma zbat sa ies la suprafata dar e clar ca nu am nici o sansa. Prea multe lucruri imi invadeaza mintea,prea multe certuri, prea multe persoane. Urasc haosul iar acum, exact asta este in capul meu.

     Ma lupt cu persoane, defapt cu masti. Toti au masti. Nimeni nu isi arata adevaratele sentimente, nimeni nu mai e sincer. Traim intr-o lume a aparentelor. Chiar si eu port o masca. Prefer sa raman ascunsa alaturi de mine insami , sa-mi vad de sentimentele mele si gudurile mele. Cica noi spunem 1% din ce gandim, dar si mai important, jumatete mintim !

    Cum se poate atinge inschimb fericirea in acest univers in care ura este cel mai sincer sentiment ?! Incerc sa zambesc dar e clar ca e fals. Vreau un zambet real , dar cum ?! Toata lumea este tradata iar la randul ei tradeaza, toti suferim iar apoi ii facem pe altii sa sufere. Lumea asta e o paleta de culori, toata e desenta in alb si negru. Parca ma inteapa mii de spini in fiecare secunda. Sunt dezamagita, dezamagita de tot ce m-nconjoara.

   Iubesc, sufar, dezamagesc, TRAIESC ! incerc sa zambesc si sa ma tin pe picioare. Cad, ma ridic si ma scutur. Ma inalt la nori chiar si cu aripi din spin. Stau pe nori iar in doar cateva secunde zeci de perle fierbinti imi invadeaza obrajii. Sunt rapusa, sunt ranita, nu mai suport, ma indepartez de toti,ma ascund intre cei 4 pereti, ma izolez dar toate au un nou inceput. Imi revin si continui.