Mai vin si seri pline de amintiri. Chiar daca e
mijlocul toamnei parca in aer apar toate amintirile din vara. Amintiri dureroase, pline de dor, amintiri ce
odata le-ai considerat magice dar acum lasa doar un gust amar, unul de tristete
si dor. As vrea sa plang, sa tip, sa ma descarc cumva dar stiu ca nu voi
rezolva nimic. Stiu ca nu pot aduce timpul inapoi, stiu ca nimic nu va mai fi
ca inainte. Mi-e dor si sufar, ma hranesc din amintiri si visez la un viitor
mai roz. As da orice sa revin macar pentru cateva secunde in acele seri de vara
in care pluteam, zburam, aveam puterea sa visez, cand nu duceam dorul nimanui,
doar savuram momentul.
Amintirile
nu te ajuta cu nimic. Ele doar aduc mai multa suferita. Te trimit din nou la
acele momente dupa care tanjesti atat de mult. Acele momente speciale ce nu se
vor mai repeta si stii ca sunt de neinlocuit.
Nu ma joc cu
sentimentele, cand spun sa simt ceva crede-ma ca sunt sincera. Noi nu suferim
pentru ca iubim, noi suferim pentru ca celalalt nu sufera. Urasc faptul ca am
puterea sa iubesc, nu stiu unde gasesc puterea sa ma ridic din nou.
Nu stiu cum se va
termina totul, stiu doar ca amintirile dor, ca prezentul nu e destul de cald
pentru aceasta toamna. Toamna intradevar aduce moarte si suferinta, dar de ce
trebuie sa puna capat si frumoaselor povesti ?! De ce aceste povesti atat de
frumoase si speciale tin al dracu de putin ?!
De ce nu pot repeta o seara de august calduroasa si inconjurata de
iubire ?!.
Nu
pot sa uit tot ce a fost. Mi-ar fi placut sa o luam de la inceput dar nu exista
nici o speranta. Urasc ca va trebui sa merg mai departe, de ce trebuie sa uit
ceva atat de frumos ? Stiu insa ca nu pot trai nici din amintiri. De ce nu as
putea fii si eu fericita ? De ce fiecare lucru simplu trebuie sa insemne ceva ?
As vrea sa sterg
durerea insa nu si amintirea. Din ele ma hranesc, prin speranta inca mai exist.
Vantul abia adie,
luna e deja sus dar eu sunt singura. Singura printre atatea stele. Singura in
fata blocului asteptand, fara sens acolo unde credeam ca insemn ceva. Mereu am
stiut ca asa va fii dar niciodata nu mi-am putut imagina cat poate sa doara o
amintire din trecut. Sunt dezamagita de mine ca m-am lasat prada atat de usor
unor sentimente infinite.
E doar o seara de
toamna, una incarcata cu fantasme. Inca visez la acele nopti tarzii, acel vant
ce abia adia, acea luna plina ce lumina intreaga fire, acele imbratisari calde,
acele saruturi interminabile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu